TANDESAR 16MG CT*28CPR TERAPIA

Comandă TANDESAR 16MG CT*28CPR TERAPIA de la Farmacie Ieftina.

Profită reduceri și preț mic la TANDESAR 16MG CT*28CPR TERAPIA, numai la Farmacie Ieftina.

IndicațiiTandesar este indicat pentru:Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi.Tratamentul hipertensiunii arteriale la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi <18 ani.Tratamentul pacienţilor adulţi cu insuficienţă cardiacă şi funcţie sistolică ventriculară stângă afectată (fracţie de ejecţie ventriculară stângă ≤ 40%) atunci când inhibitorii ECA nu sunt toleraţi sau ca terapie adjuvantă la inhibitorii ECA la pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, în ciuda administrării terapiei optime, când antagoniştii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunt toleraţi .DozajDoze în hipertensiunea arterialăDoza iniţială recomandată şi doza de întreţinere uzuală de Tandesar este de 8 mg, o dată pe zi.Majoritatea efectului antihipertensiv este obţinut în 4 săptămâni.La unii pacienţi, a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, doza poate fi crescută până la 16 mg o dată pe zi şi până la maxim 32 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie ajustat în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Tandesar se poate administra, de asemenea, împreună cu alte medicamente antihipertensive . S-a demonstrat că adăugarea de hidroclorotiazidă la diferite doze de Tandesar are un efect antihipertensiv aditiv.VârstniciNu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici.Pacienţi cu hipovolemie intravascularăO doză iniţială de 4 mg poate fi luată în considerare la pacienţii cu risc de apariţie a hipotensiunii arteriale, cum sunt pacienţii cu posibilă hipovolemie .Pacienţii cu insuficienţă renalăDoza iniţială este de 4 mg la pacienţii cu insuficienţă renală, incluzând pacienţii cărora li se efectuează hemodializă.Doza trebuie ajustată conform răspunsului terapeutic.Există o experienţă limitată la pacienţii cu insuficienţă renală foarte severă sau în stadiu teminal (Clcreatinină < 15 ml/min) .Pacienţii cu insuficienţă hepaticăO doză iniţială de 4 mg o dată pe zi este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Doza se poate ajusta conform răspunsului terapeutic. Tandesar este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază .Pacienţii de rasă neagrăEfectul antihipertensiv al candesartanului este mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase.Prin urmare, pot fi necesare mai frecvent creşterea treptată a dozei de Tandesar şi terapia concomitentă pentru controlul tensiunii arteriale la pacienţii de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase .Copii şi adolescenţiCopii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi <18 ani: Doza recomandată iniţial este de 4 mg pe zi în priză unică.La pacienții cu greutate <50 kg: La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută până la un maxim de 8 mg o dată pe zi.Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg: La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi și apoi la 16 mg o dată pe zi, dacă este necesar .Doze mai mari de 32 mg nu au fost studiate la copii și adolescenți.De cele mai multe ori efectul antihipertensiv este obținut în decurs de 4 săptămâni.Pentru copiii cu posibilă depleție a volumului intravascular (de exemplu pacienții tratați cu diuretice,în special cei cu insuficiență renală), tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub supraveghere medicalăatentă și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică decât doza iniţială generală de mai sus.Tandesar nu a fost studiat la copii cu rata de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 (vezi pct. 4.4).Pacienţii copii şi adolescenţi de rasă neagrăEfectul antihipertensiv al candesartanului este mai puțin pronunțat la pacienții de rasă neagră comparativ cu pacienţii de alte rase .Copii cu vârsta sub 1 an până la <6 aniSiguranța și eficacitatea la copii cu vârste cuprinse între 1 până la <6 ani nu a fost stabilită. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind doza.Tandesar este contraindicat la copii cu vârsta sub 1 an .Doza în insuficienţă cardiacăDoza iniţială recomandată uzual de Tandesar este de 4 mg o dată pe zi.Creşterea dozei până la doza ţintă de 32 mg, o dată pe zi (doza maximă) sau până la doza maximă tolerată se face prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni (vezi pct. 4.4). Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să cuprindă întotdeauna evaluarea funcţiei renale, inclusiv monitorizarea creatininei serice şi a potasiului seric.Tandesar poate fi administrat cu alte tratamente ale insuficienţei cardiace, incluzând inhibitori ai ECA, beta-blocante, diuretice şi digitalice sau cu o asociere a acestor medicamente. Tandesar poate fi administrat concomitent cu un inhibitor al ECA la pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, în ciuda administrării terapiei optime, când antagoniştii receptorilor de mineralocorticoizi nu sunttoleraţi. Administrarea concomitentă de un inhibitor al ECA, un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi Tandesar nu este recomandată şi trebuie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri . Grupe speciale de pacienţiNu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie intravasculară, insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică uşoară până la moderată.Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea Tandesar la copii şi adolescenţi cu vârsta între 0 şi 18 ani nu au fost stabilite în cazul tratamentului insuficienţei cardiace. Nu există date disponibile.Mod de administrareAdministrare orală.Tandesar trebuie administrat o dată pe zi cu sau fără alimente. Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.ContraindicațiiHipersensibilitate la candesartan cilexetil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la .Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină .Insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază.Copii cu vârsta sub 1 an.Administrarea concomitentă a Tandesar cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) .AtenționăriBlocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.Insuficienţă renalăSimilar altor medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron, modificările funcţiei renale pot fi anticipate la pacienţii susceptibili trataţi cu Tandesar.Când se utilizează Tandesar la pacienţii hipertensivi cu insuficienţă renală, este recomandată monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.Există o experienţa limitată la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau în stadiu teminal (Clcreatinină < 15 ml/min).La aceşti pacienţi, doza de Tandesar trebuie crescută cu atenţie, monitorizându-se îndeaproape tensiunea arterială.Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă evaluări periodice ale funcţiei renale în special la pacienţii vârstnici cu vârsta mai mare de 75 de ani şi la pacienţii cu afectarea funcţiei renale. În timpul creşterii dozei de Tandesar se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice de creatinină şi potasiu.Studiile clinice în insuficienţa cardiacă nu includ pacienţii cu creatinină serică >265 μmol/l (>3 mg/dl).Utilizarea la copii şi adolescenţi, inclusiv la pacienţii cu insuficienţă renalăTandesar nu a fost studiat la copii cu o rată de filtrare glomerulară mai mică de 30 ml/min/1,73m2 .Tratament concomitent cu un inhibitor al ECA în insuficienţa cardiacă .Riscul apariţiei reacţiilor adverse, mai ales hipotensiune arterială, hyperkalemie şi funcţie renală afectată (inclusiv insuficienţă renală acută), poate creşte când Tandesar este utilizat concomitent cu un inhibitor al ECA. De asemenea, nu este recomandată tripla asociere dintre un inhibitor al ECA, un antagonist al receptorilor de mineralocorticoizi şi candesartan. Utilizarea acestor asocieri medicamentoase trebuie să aibă loc numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.HemodializăÎn timpul dializei, tensiunea arterială poate fi în mod special sensibilă la blocada receptorului AT1 ca urmare a reducerii volumului plasmatic şi a activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron.Ca urmare, la pacienţii cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă, doza de Tandesar trebuie crescută treptat cu atenţie cu monitorizarea îndeaproape a tensiunii arteriale.Stenoza arterei renaleMedicamentele care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, inclusiv antagoniştii receptorului de angiotensină II (ARAII), pot determina creşterea concentraţiei serice de uree şi creatinină la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau cu stenoza arterei renale pe rinichi unic.Transplant renalNu există nicio experienţă legată de administrarea Tandesar la pacienţii cu transplant renal recent.Hipotensiune arterialăÎn timpul tratamentului cu Tandesar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, poate apărea hipotensiunea arterială.De asemenea, poate să apară, la pacienţii hipertensivi cu hipovolemie intravasculară, cum sunt cei cărora li se administrează doze mari de diuretice.Este necesară prudenţă la iniţierea tratamentului şi trebuie încercată corectarea hipovolemiei.Pentru copiii cu posibilă depleție a volumului intravascular (de exemplu pacienții tratați cu diuretice, în special cei cu insuficiență renală) tratamentul cu Tandesar trebuie inițiat sub strictă supraveghere medicală și trebuie luată în considerare o doză inițială mai mică.Anestezia şi intervenţiile chirurgicalePoate apărea hipotensiunea arterială în timpul anesteziei şi intervenţiilor chirurgicale la pacienţii trataţi cu antagonişti ai angiotensinei II, ca urmare a blocării sistemului renină-angiotensină.Foarte rar, hipotensiunea arterială poate fi atât de severă încât poate impune utilizarea de perfuzii intravenoase şi/sau a medicamentelor vasopresoare.Stenoza de valvă aortică şi de valvă mitrală (cardiomiopatie hipertrofică obstructivă)Similar altor medicamente vasodilatatoare, este indicată o atenţie deosebită la pacienţii care prezintă stenoză de valvă aortică sau de valvă mitrală semnificative din punct de vedere hemodinamic sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.Hiperaldosteronism primarPacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la medicamentele antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.Ca urmare, utilizarea Tandesar nu este recomandată la aceşti pacienţi.HiperkaliemieUtilizarea concomitentă de Tandesar şi diuretice care economisesc potasiul, suplimente care conţin potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu sau alte medicamente care pot creşte concentraţiile de potasiu (de exemplu, heparină), poate duce la creşterea concentraţiei serice de potasiu la pacienţi hipertensivi. Monitorizarea concentraţiei de potasiu trebuie efectuată corespunzător.La pacienţii cu insuficienţă cardiacă trataţi cu Tandesar, poate aparea hiperkaliemia.Este recomandată monitorizarea periodică a potasiului seric. Asocierea unui inhibitor al ECA cu un diuretic care economiseşte potasiul (de exemplu, spironolactona) şi cu Tandesar nu este recomandată şi trebuie să fie luată în considerare doar după o evaluare atentă a potenţialelor beneficii şi riscuri.GeneraleLa pacienţii la care tonusul vascular şi funcţia renală depind predominant de activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (de exemplu, pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă sau boală renală subiacentă, incluzând stenoza de arteră renală), tratamentul cu alte medicamente care afectează acest sistem s-a asociat cu hipotensiune arterială acută, azotemie, oligurie sau rar, cu insuficienţă renală acută.Posibilitatea de efecte similare nu poate fi exclusă în cazul ARAII.Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu cardiopatie ischemică sau cu boală cerebro-vasculară ischemică poate duce la un infarct miocardic sau la un accident vascular cerebral.Efectul antihipertensiv al candesartanului poate fi potenţat de alte medicamente cu proprietăţi hipotensoare, fie că sunt prescrise ca antihipertensive fie pentru alte indicaţii terapeutice.SarcinaTratamentul cu ARAII nu trebuie iniţiat în timpul sarcinii. Cu excepţia cazurilor în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravidetrebuie transferate pe un tratament antihipertensiv alternativ cu un profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul confirmării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, trebuie început un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).La pacientele post-menarhă trebuie evaluată în mod regulat posibilitatea unei sarcini. Trebuie acordate informații adecvate și/sau întreprinse acțiuni pentru a preveni riscul de expunere în timpul sarcinii .ExcipienţiAcest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament .InteracțiuniDatele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină- angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA.Medicamentele care au fost investigate în studiile clinice de farmacocinetică includ: hidroclorotiazida, warfarina, digoxina, contraceptivele orale ((adică, etinilestradiol/levonorgestrel), glibenclamida, nifedipina şi enalaprilul. Nu au fost identificate interacţiuni semnificative farmacocinetic cu aceste medicamente.Utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiul, de suplimente conţinând potasiu, de substituenţi de sare care conţin potasiu sau de alte medicamente (de exemplu, heparină) pot determina creşterea concentraţiilor de potasiu. În consecinţă, trebuie realizată monitorizarea îndeaproape a concentraţilor serice ale potasiului.S-au raportat creşteri reversibile ale concentraţiilor serice de litiu şi toxicitate în timpul administrării concomitente de litiu cu inhibitori ai ECA. Un efect similar poate apărea în cazul administrării ARAII. Utilizarea candesartanului cu litiu nu este recomandată. Dacă această asociere se dovedeşte a fi necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor serice de litiu.Când se administrează ARAII concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (adică inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (>3 g/zi) şi AINS neselective), poate apărea atenuarea efectului antihipertensiv.Similar inhibitorilor ECA , utilizarea concomitentă a ARAII şi AINS poate duce la un risc crescut de agravare a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală şi o creştere a potasiului seric mai ales la pacienţii cu funcţie renală precară preexistentă. Această administrare concomitentă trebuie administrată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie acordată atenţie monitorizării funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent şi periodic, ulterior.Copii şi adolescenţiStudiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.SarcinaSarcinaUtilizarea ARAII nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea ARAII în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată.Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori ai ECA în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente; cu toate acestea o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. Cu toate că nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizării ARAII, pentru această clasă de medicamente pot exista riscuri asemănătoare. În cazul în care continuarea tratamentului cu ARAII nu este considerată esenţială, pacientele care intenţionează să rămână gravide trebuie transferate pe un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul confirmării unei sarcini, tratamentul cu ARAII trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ.Se cunoaşte faptul că tratamentul cu ARAII în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) .Dacă expunerea la ARAII a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a funcţiei renale şi a craniului.Nou-născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat ARAII trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării hipotensiunii arteriale .AlăptareaDeoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Tandesar în timpul alăptării, nu se recomandă utilizarea Tandesar şi este de preferat ca în această perioadă să se utilizeze tratamente alternative cu profile de siguranţă mai bine stabilite în timpul alăptării, în special în cazul alăptării nou-născutului sau prematurului.Condus autoNu s-au efectuat studii asupra efectelor candesartanului asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luat în calcul faptul că în timpul tratamentului cu Tandesar pot apărea ocazional ameţeli sau oboseală.Reacții adverseTratamentul hipertensiunii arterialeÎn studiile clinice controlate, reacţiile adverse au fost uşoare şi tranzitorii. Incidenţa globală a reacţiilor adverse nu a evidenţiat nicio asociere cu doza sau vârsta. Întreruperile tratamentului ca urmare a evenimentelor adverse au fost similare în cazul candesartanului cilexetil (3,1 %) şi în cazul placebo (3,2 %).Într-o analiză cumulată a datelor obţinute din studiile clinice la pacienţi hipertensivi, reacţiile adverse în cazul candesartanului cilexetil au fost definite pe baza unei incidenţe a evenimentelor adverse ale candesartanului cilexetil cu cel puţin 1% mai mari decât incidenţa în cazul placebo. Conform acestei definiţii, cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeli/vertij, cefalee şi infecţie respiratorie.Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă. Frecvenţele utilizate în tabelele de la punctul 4.8 sunt:Foarte frecvente (≥1/10),Frecvente (≥1/100 şi <1/10),Mai puţin frecvente (≥1/1000şi <1/100), Rare (≥1/10000 şi <1/1000),Foarte rare (<1/10000).Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversăInfecţii şi infestări Frecvente Infecţie respiratorieTulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Leucopenie, neutropenie şi agranulocitozăTulburări metabolice şi de nutriţie Foarte rare Hiperkaliemie, hiponatremieTulburări ale sistemului nervos Frecvente Ameţeli/vertij, cefaleeTulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Foarte rare TuseTulburări gastrointestinale Foarte rare GreaţăTulburări hepatobiliare Foarte rare Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, funcţie hepatică anormală sau hepatităAfecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare Angioedem, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, pruritTulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare Dorsalgie, artralgie, mialgieTulburări renale şi ale căilor urinare Foarte rare Afectare renală, inclusiv insuficienţă renală la pacienţii susceptibili.Rezultate de laboratorÎn general, nu au existat influenţe clinice importante ale Tandesar asupra analizelor de laborator de rutină.Ca şi pentru alţi inhibitori ai sistemului renină-angiotensină-aldosteron s-au observat scăderi mici ale hemoglobinei.De regulă, nu este necesară monitorizarea de rutină a rezultatelor de laborator la pacienţii cărora li se administrează Tandesar.Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină.Tratamentul insuficienţei cardiaceProfilul evenimentelor adverse ale candesartanului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă a fost concordant cu farmacologia medicamentului şi cu starea de sănătate a pacienţilor.În programul clinic CHARM, care a comparat candesartan cilexetil în doze de până la 32 mg (n=3803) cu placebo (n=3796), 21% dintre pacienţii din grupul candesartan cilexetil şi 16,1% dintre pacienţiidin grupul placebo au întrerupt tratamentul din cauza evenimentelor adverse.Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate au fost hiperkaliemia, hipotensiunea arterială şi insuficienţa renală.Aceste evenimente au fost mai frecvente la pacienţii cu vârsta peste 70 de ani, pacienţii cu diabet zaharat sau subiecţii cărora li s-au administrat alte medicamente care afectează sistemul renină- angiotensină-aldosteron, în special un inhibitor al ECA şi/sau spironolactonă.Tabelul de mai jos prezintă reacţii adverse din studiile clinice şi experienţa după punerea pe piaţă.Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversăTulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Leucopenie, neutropenie şi agranulocitozăTulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente HiperkaliemieFoarte rare HiponatremieTulburări ale sistemului nervos Foarte rare Ameţeli, cefaleeTulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterialăTulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Foarte rare TuseTulburări gastrointestinale Foarte rare GreaţăTulburări hepatobiliare Foarte rare Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, funcţie hepatică anormală sau hepatităAfecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare Angioedem, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, pruritTulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare Dorsalgie, artralgie, mialgieTulburări renale şi ale căilor urinare Frecvente Afectare renală, inclusiv insuficienţă renală la pacienţii susceptibili (vezi pct. 4.4).Rezultate de laboratorHiperkaliemia şi insuficienţa renală sunt frecvente la pacienţii trataţi cu Tandesar pentru indicaţia de insuficienţă cardiacă. Se recomandă monitorizarea periodică a concentraţiilor serice de potasiu şi creatinină .Copii şi adolescenţiSiguranța candesartan cilexetil a fost monitorizată la 255 de copii și adolescenți hipertensivi, cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani, timp de 4 săptămâni de studiu clinic de eficacitate și timp de 1 an de studiu clinic deschis. În aproape toate clasele de sisteme și organe, frecvența reacțiilor adverse la copii este în categoria frecvente/mai puțin frecvente. Cu toate că natura și severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele de la adulți (vezi tabelul de mai sus), frecvența tuturor evenimentelor adverse este mai mare la copii și adolescenți, în special în:Dureri de cap, amețeli şi infecții ale tractului respirator superior, sunt ""foarte frecvente"" (de exemplu, ≥ 1/10) la copii și frecvente (≥ 1/100 şi <1/10) la adulți.Tusea este ""foarte frecventă"" (de exemplu, ≥ 1/10) la copii și foarte rară (<1/10000) la adulți.Erupții cutanate tranzitorii sunt ""frecvente"" (de exemplu, ≥ 1/100 şi <1/10) la copii și ""foarte rare"" (<1/10000) la adulți.Hiperkaliemie, hiponatremie și funcție hepatică modificată sunt mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și<1/100), la copii și foarte rare (<1/10000) la adulți.Aritmie sinusală, rinofaringită, febră sunt ""frecvente"" (de exemplu, ≥ 1/100 şi <1/10) și durerea orofaringiană este ""foarte frecventă"" (de exemplu, ≥ 1/10), la copii, dar nici unele nu sunt raportate la adulţi. Cu toate acestea, acestea sunt afecţiuni temporare și răspândite în copilarie.Profilul general de siguranță pentru candesartan cilexetil la copii şi adolescenţi nu diferă semnificativ față de profilul de siguranță de la adulți.Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale. Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1Bucureşti 011478 – RO Tel:+4 0757 117 259Fax:+4 0213 163 497e-mail: [email protected] baza consideraţiilor farmacologice, este probabil ca principalele manifestări ale unui supradozaj să fie hipotensiunea arterială simptomatică şi ameţelile.În raportări de cazuri individuale de supradozaj (cu doze de până la 672 mg candesartan cilexetil) recuperarea pacientului s-a desfăşurat fără evenimente.TratamentÎn cazul apariţiei hipotensiunii arteriale simptomatice, trebuie instituit tratament simptomatic şi trebuie monitorizate semnele vitale. Pacientul trebuie poziţionat în decubit dorsal, cu picioarele ridicate. Dacă această măsură nu este suficientă, volumul plasmatic trebuie crescut prin perfuzarea, de exemplu, a unei soluţii saline izotone.Se pot administra medicamente simpatomimetice, dacă măsurile anterior menţionate nu sunt suficiente.Candesartanul nu este eliminat prin hemodializă.Proprietăți farmacodinamiceGrupa farmacoterapeutică: antagonişti de angiotensină II, codul ATC: C09CA06.Angiotensina II este principalul hormon vasoactiv al sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi are un rol în fiziopatologia hipertensiunii arteriale, a insuficienţei cardiace şi a altor boli cardiovasculare. De asemenea, are un rol în patogeneza hipertrofiei şi a leziunilor de organ. Principalele efecte fiziologice ale angiotensinei II, cum sunt vasoconstricţia, stimularea aldosteronului, reglarea homeostaziei sării şi apei şi stimularea creşterii celulare sunt mediate prin intermediul receptorului de tip I (AT1).Candesartanul cilexetil este un pro-medicament adecvat pentru utilizare orală. Este rapid convertit la substanţa activă, candesartan, prin hidroliză esterică în timpul absorbţiei din tractul gastro-intestinal. Candesartanul este un ARAII, selectiv pentru receptorii AT1, legându-se puternic şi disociindu-se lent de receptor. Nu are activitate agonistă.Candesartanul nu inhibă ECA, enzima care transformă angiotensina I în angiotensină II şi care degradează bradichinina. Nu există nici un efect asupra ECA şi nicio potenţare a bradichininei sau a substanţei P. În studiile clinice controlate care compară candesartanul cu inhibitorii ECA, incidenţa tusei a fost mai mică la pacienţii cărora li s-a administrat candesartan cilexetil. Candesartanul nu se leagă şi nu blochează alţi receptori hormonali sau canale ionice cunoscute ca fiind importante pentru reglarea cardiovasculară. Antagonismul receptorilor angiotensinei II (AT1) în relaţie cu doza, rezultă din concentraţiile plasmatice de renină, concentraţiile angiotensinei I şi angiotensinei II şi din scăderea concentraţiei plasmatice de aldosteron.Hipertensiunea arterialăÎn tratamentul hipertensiunii arteriale, candesartanul determină o scădere pe termen lung a tensiunii arteriale, dependentă de doză. Acţiunea antihipertensivă este datorată scăderii rezistenţei periferice sistemice, fără creşterea reflexă a frecvenţei cardiace. Nu există niciun indiciu de hipotensiune arterială de primă doză gravă sau exagerată sau de efect de rebound după întreruperea tratamentului.După administrarea unei doze unice de candesartan cilexetil, debutul efectului antihipertensiv survine, în general, în decurs de 2 ore. În cazul tratamentului continuu, cea mai mare parte a efectului de reducere a tensiunii arteriale în cazul oricărei doze, se obţine în general în decurs de patru săptămâni şi este păstrată în timpul tratamentului de lungă durată. Conform unei meta-analize, efectul adiţional mediu al unei creşteri de doză de la 16 mg la 32 mg o dată pe zi a fost mic. Ţinând cont de variabilitatea interindividuală, la unii pacienţi se aşteaptă mai mult decât efectul mediu. Administrarea de candesartan cilexetil o dată pe zi determină o reducere lentă şi efectivă a tensiunii arteriale după 24 ore, cu diferenţă mică între efectele maxime şi minime în timpul intervalului dintre administrări.Efectul antihipertensiv şi tolerabilitatea candesartanului şi losartanului au fost comparate în două studii randomizate, dublu-orb, efectuate la un total de 1268 de pacienţi cu hipertensiune arterială uşoară pânăla moderată. Reducerea minimă a tensiunii arteriale (sistolică/diastolică) a fost de 13,1/10,5 mm Hg cu candesartan cilexetil 32 mg o dată pe zi şi de 10,0/8,7 mm Hg cu losartan potasic 100 mg, o dată pe zi (diferenţa în ceea ce priveşte reducerea tensiunii arteriale fiind de 3,1/1,8 mm Hg,p<0,0001/p<0,0001).Atunci când candesartanul cilexetil este utilizat împreună cu hidroclorotiazidă, efectul de reducere al tensiunii arteriale este aditiv. Un efect antihipertensiv crescut este observat şi în cazul în care candesartanul cilexetil este asociat cu amlodipina sau felodipina.Medicamentele care blochează sistemul renină-angiotensină-aldosteron au efect antihipertensiv mai puţin pronunţat la pacienţii de rasă neagră (de regulă, populaţie cu concentraţie mică de renină) faţă de pacienţii de alte rase. De asemenea, acesta este şi cazul candesartanului.Într-un studiu clinic experimental deschis efectuat la 5156 pacienţi cu hipertensiune arterială diastolică, reducerea tensiunii arteriale în timpul tratamentului cu candesartan a fost semnificativ mai mică la pacienţii de rasă neagră faţă de cei de alte rase (14,4/10,3 mm Hg faţă de 19,0/12,7 mm Hg, p<0,0001/p<0,0001).Candesartanul determină creşterea fluxului de sânge renal şi fie nu are niciun efect, fie creşte rata de filtrare glomerulară, iar rezistenţa vasculară renală şi fracţia de filtrare sunt reduse.Într-un studiu clinic cu durata de 3 luni la pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi microalbuminurie, tratamentul antihipertensiv cu candesartan cilexetil a scăzut excreţia urinară de albumină (raportul albumină/creatinină, în medie 30%, interval de încredere 95% 15-42%). Nu există în prezent, date privind efectul candesartanului asupra progresiei nefropatiei diabetice.Efectele candesartanului cilexetil 8-16 mg (doză medie 12 mg), o dată pe zi, asupra morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare au fost evaluate într-un studiu clinic randomizat, care a inclus 4937 de pacienţi vârstnici (cu vârste cuprinse între 70-89 ani, 21% cu vârsta de 80 ani sau peste) cu hipertensiune arterială uşoară până la moderată, monitorizaţi o durată medie de 3,7 ani (Studiul capacităţii cognitive şi prognosticului la vârstnici– Study on COgnition and Prognosis in the Elderly). Pacienţii au primit candesartan cilexetil sau placebo, cu alte tratamente antihipertensive adăugate la nevoie. Tensiunea arterială a fost redusă de la 166/90 la 145/80 mm Hg în grupul tratat cu candesartan şi de la 167/90 la 149/82 mm Hg în grupul de control. Nu a existat nici o diferenţă semnificativă statistic în ceea ce priveşte criteriul final de evaluare principal, adică evenimentele cardiovasculare majore (mortalitatea cardiovasculară, accidentul vascular cerebral neletal şi infarctul miocardic neletal). Au existat 26,7 evenimente la 1000 pacienţi-ani în grupul tratat cu candesartan faţă de 30,0 evenimente la 1000 pacienţi-ani în grupul de control (risc relativ 0,89, IÎ 95% 0,75-1,06, p=0,19).Copii şi adolescenţi – hipertensiune arterialăEfectele antihipertensive ale candesartanului au fost evaluate la copii hipertensivi cu vârsta de 1 până la <6 ani și 6 până la <17 ani în două studii clinice multicentrice, dublu-orb, randomizate, cu durata de 4 săptămâni cu doză variabilă.Copiii cu vârsta cuprinsă între 1 până la <6 ani, 93 de pacienţi dintre care 74% au avut afecţiuni renale, au fost randomizaţi să primească o doză orală de suspensie de candesartan cilexetil de 0,05, 0,20 sau 0,40 mg/kg o dată pe zi. Metoda de analiză primară a fost modificarea tensiunii arteriale sistolice (TAS) în funcție de doză. TAS și tensiunea arterială diastolică (TAD) au scăzut la 6,0/5,2 de la 12,0/11,1 mmHg față de valoarea inițială la toate cele trei doze de candesartan cilexetil. Cu toate acestea, din moment ce nu a existat niciun grup placebo, amploarea reală a efectului tensiunii arteriale rămâne incertă, ceea ce face dificilă o evaluare concludentă a balanței beneficiu-risc la această grupă de vârstă.Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 până la <17 ani, 240 de pacienţi au fost randomizaţi pentru a primi fie placebo fie doze mici, medii sau mari de candesartan cilexetil într-un raport de 1: 2: 2: 2. Pentru copiii care cântăresc <50 kg, dozele de candesartan cilexetil au fost de 2, 8, sau 16 mg o dată pe zi. La copiii care cântăresc> 50 kg, dozele de candesartan cilexetil au fost de 4, 16 sau 32 mg o dată pe zi.Candesartan la doze cumulate a redus SiSBP de 10,2 mmHg (p <0,0001) și SiDBP (P = 0,0029), cu 6,6 mmHg, de la valoarea iniţială. În grupul placebo, a existat, de asemenea, o reducere de 3,7 mmHg a SiSBP (p = 0,0074) și 1,80 mmHg pentru SiDBP (p = 0,0992) de la valoarea iniţială. Cu toate că efectul placebo a fost extins, toate dozele individuale de candesartan (şi toate dozele cumulate) au fost semnificativ superioare comparativ cu placebo. Răspunsul maxim în reducerea tensiunii arteriale la copii sub și peste 50 kg a fost atins la doze de 8 mg şi respectiv 16 mg și efectul s-a plafonat după acel punct. Dintre cei înscriși, 47% din pacienți au fost de rasă neagră şi 29% au fost de sex feminin; vârsta medie + / - SD a fost de 12,9 + / - 2,6 ani. La copii cu vârsta cuprinsă între 6 până la <17 ani a existat o tendință pentru un efect mai redus asupra tensiunii arteriale la pacienții de rasă neagră, comparativ cu pacienţii de alte rase.Insuficienţa cardiacă Tratamentul cu candesartan cilexetil reduce mortalitatea, reduce spitalizările datorate insuficienţei cardiace şi ameliorează simptomele la pacienţii cu disfuncţie sistolică ventriculară stângă aşa cum a evidenţiat programul Candesartanul în Insuficienţa Cardiacă-Evaluarea Reducerii Mortalităţii şi Morbidităţii (CHARM - Candesartan in Heart failure – Assessment of Reduction in Mortality and morbidity).Acest program de studiu dublu orb, la pacienţi cu insuficienţă cardiacă cronică (ICC) cu clasă funcţională NYHA II - IV, a constat în trei studii separate: CHARM-Alternative (n=2028) la pacienţi cu FEVS ≤40% netrataţi cu un inhibitor ECA din cauza intoleranţei (în principal din cauza tusei, 72%), CHARM-Added (n=2548) la pacienţi cu FEVS ≤40% şi trataţi cu un inhibitor ECA şi CHARM-Preserved (n=3023) la pacienţi cu FEVS >40%.Pacienţii pe tratament optim al ICC la momentul iniţial, au fost randomizaţi cu placebo sau candesartan cilexetil (creştere de la 4 mg sau 8 mg o dată pe zi la 32 mg o dată pe zi sau până la cea mai mare doză tolerată, doza medie fiind de 24 mg) şi monitorizaţi pe o perioadă mediană de 37,7 luni. După 6 luni de tratament, 63% dintre pacienţii care încă luaucandesartan cilexetil (89%) utilizau doza ţintă de 32 mg.În studiul CHARM-Alternative, criteriul final de evaluare mixt format din mortalitatea cardiovasculară sau prima spitalizare pentru ICC a fost semnificativ redus în cazul candesartanului comparativ cu placebo, risc relativ (RR) 0,77 (IÎ 95%: 0,67-0,89, p<0,001). Aceasta corespunde unei reduceri a riscului relativ de 23%. Dintre pacienţii cu candesartan 33,0% (IÎ 95%: 30,1-36,0), şi dintre pacienţii cu placebo 40,0% (IÎ 95%: 37,0-43,1) au întrunit acest criteriu final de evaluare, diferenţa absolută fiind 7,0% (IÎ 95%: 11,2-2,8). Un număr de 14 pacienţi au necesitat tratament pe durata studiului pentru a preveni decesul vreunui pacient din cauza unui eveniment cardiovascular sau spitalizare pentru tratament în caz de insuficienţă cardiacă.Criteriul final de evaluare mixt format din mortalitatea de toate cauzele sau prima spitalizare pentru ICC a fost, de asemenea, semnificativ redus în cazul administrării candesartanului RR 0,80, (IÎ 95% 0,70-0,92, p=0,001). Dintre pacienţii cu candesartan 36,6% (ÎI 95%: 33,7-39,7) şi dintre pacienţii cu placebo 42,7% (IÎ 95%: 39,6-45,8) au întrunit acest criteriu, diferenţa absolută fiind de 6,0% (IÎ 95%: 10,3-1,8). Ambele componente ale acestui criteriu final de evaluare mixt, mortalitatea şi morbiditatea (spitalizarea ICC) au contribuit la efectele favorabile ale candesartanului.Tratamentul cu candesartan cilexetil a dus la ameliorarea clasei funcţionale NYHA (p=0,008).În studiul CHARM-Added, criteriul final de evaluare mixt format din mortalitate cardiovasculară sau din prima spitalizare pentru ICC a fost redus semnificativ în cazul administrării candesartanului comparativ cu placebo, RR 0,85 (IÎ 95% 0,75-0,96, p=0,011). Aceasta corespunde unei reduceri a riscului relativ de 15%. Dintre pacienţii cu candesartan 37,9% (IÎ 95%: 35,2-40,6) şi dintre pacienţii cu placebo 42,3% (IÎ 95%: 39,6-45,1) au întrunit acest criteriu final de evaluare, diferenţa absolută fiind de 4,4% (IÎ 95%: 8,2-0,6). Un număr de 23 pacienţi au necesitat tratament pe durata studiului pentru a se preveni decesul vreunui pacient din cauza unui eveniment cardiovascular sau spitalizare pentru tratament în caz de insuficienţă cardiacă. Criteriul final de evaluare mixt format dinmortalitatea de toate cauzele sau prima spitalizare datorită ICC a fost, de asemenea, redus semnificativ în cazul administrării candesartanului RR 0,87 (IÎ 95% 0,78-0,98, p=0,021). Dintre pacienţii cu candesartan 42,2% (IÎ 95%: 39,5-45,0) şi dintre pacienţii cu placebo 46,1% (IÎ 95%: 43,4-48,9) au întrunit acest criteriu final de evaluare, diferenţa absolută fiind de 3,9% (IÎ 95%: 7,8-0,1). Ambelecomponente ale acestui criteriu final de evaluare mixt, adică mortalitatea şi morbiditatea (spitalizarea ICC) au contribuit la efectele favorabile ale administrării candesartanului. Tratamentul cu candesartan cilexetil a determinat o ameliorare a clasei funcţionale NYHA (p=0,020).În studiul CHARM-Preserved, nu s-a obţinut nicio reducere semnificativă statistic în ceea ce priveşte criteriul final de evaluare mixt format din mortalitate cardiovasculară sau prima spitalizare pentru tratamentul ICC RR 0,89 (IÎ 95% 0,77-1,03, p=0,118).Mortalitatea de toate cauzele nu a fost influenţată semnificativ statistic când s-a examinat fiecare dintre aceste trei studii CHARM. Cu toate acestea, mortalitatea de toate cauzele a fost, de asemenea, evaluată în populaţiile reunite, CHARM-Alternative şi CHARM-Added RR 0,88 (IÎ 95% 0,79-0,98, p=0,018) şi pentru toate cele trei studii RR 0,91 (IÎ 95% 0,83-1,00, p=0,055).Efectele benefice ale candesartanului au fost constante indiferent de vârstă, sex şi medicaţia concomitentă.Candesartanul a fost eficace, de asemenea, la pacienţii la care se administreză şi beta-blocante şi inhibitori ai ECA în acelaşi timp, şi beneficiul s-a obţinut în doza ţintă recomandată de ghidurile de tratament, fie că pacienţii luau sau nu inhibitori ai ECA.La pacienţii cu ICC şi cu deteriorare a funcţiei sistolice a ventriculului stâng (fracţia de ejecţie a ventriculului stâng, FEVS ≤ 40%), candesartanul a scăzut rezistenţa vasculară sistemică şi presiunea capilară pulmonară, a determinat creşterea activităţii reninei plasmatice şi a concentraţiei de angiotensină II şi scăderea concentraţiilor de aldosteron.Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică. Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.Proprietăți farmacocineticeAbsorbţie şi distribuţieDupă administrarea pe cale orală, candesartan cilexetil este convertit în substanţa activă candesartan. Biodisponibilitatea absolută a candesartanului este de aproximativ 40% după o soluţie orală de candesartan cilexetil.Biodisponibilitatea relativă a comprimatelor de candesartan comparativ cu aceeaşi soluţie orală este de aproximativ 34%, cu foarte mici variaţii.Biodisponibilitatea absolută estimată pentru comprimat este astfel de 14%.Concentraţia serică maximă medie (Cmax) se atinge la 3-4 ore după ingestia comprimatului. Concentraţiile serice de candesartan cresc liniar cu creşterea dozelor în intervalul dozelor terapeutice. Nu s-au observat diferenţe legate de sex în ceea ce priveşte farmacocinetica candesartanului. Aria de sub curba concentraţiei serice în funcţie de timp (ASC) a candesartanului nu este afectată semnificativ de către alimente.Candesartanul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (mai mult de 99%). Volumul aparent de distribuţie al candesartanului este de 0,1 l/kg.Biodisponibilitatea candesartanului nu este afectată de alimente.Metabolizare şi eliminareCandesartanul se elimină în principal nemodificat prin urină şi bilă şi doar într-o mică măsură se elimină prin metabolizare hepatică (CYP2C9). Studiile disponibile referitoare la interacţiuni indică lipsa efectului asupra CYP2C9 şi CYP3A4. Pe baza datelor obţinute in vitro, nu este de aşteptat apariţia unor interacţiuni in vivo cu medicamentele cu metabolizare dependentă de izoenzimele citocromului P450, CYP1A2, CYP2A6, CYP2C9, CYP2C19, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP3A4.Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal al candesartanului este de aproximativ 9 ore. Nu se acumulează în urma administrării de doze repetate.Clearance-ul plasmatic total al candesartanului este de aproximativ 0,37 ml/min/kg, cu un clearance renal de aproximativ 0,9 ml/min/kg.Eliminarea renală a candesartanului se face atât prin filtrare glomerulară cât şi prin secreţie tubulară activă.După o doză orală de candesartan cilexetil marcat cu 14C, aproximativ 26% din doză se excretă înurină sub formă de candesartan şi 7% sub formă de metabolit inactiv în timp ce aproximativ 56% din doză este recuperată în materii fecale sub formă de candesartan şi 10% sub forma metabolitului inactiv.Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţiLa pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) Cmax şi ASC pentru candesartan cresc cu aproximativ 50% şi respectiv 80% comparativ cu subiecţii tineri.Cu toate acestea, răspunsul tensiunii arteriale şi incidenţa evenimentelor adverse sunt similare după o doză dată de candesartan la pacienţii tineri şi vârstnici (vezi pct. 4.2).La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată Cmax şi ASC pentru candesartan au crescut pe durata administrării de doze repetate cu aproximativ 50% şi respectiv 70% dar nu s-a modificat t1/2, comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală.Modificările corespunzătoare la pacienţii cu insuficienţă renală severă au fost de aproximativ 50% şi respectiv 110%.T1/2 terminal al candesartanului aproape s-a dublat la pacienţii cu insuficienţă renală severă.ASC pentru candesartan la pacienţii hemodializaţi a fost similară cu cea de la pacienţii cu insuficienţă renală severă.În două studii, ambele incluzând pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, a existat o creştere a valorii medii a ASC pentru candesartan de aproximativ 20% într-un studiu şi de 80% în celălalt studiu (vezi pct. 4.2). Nu există experienţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.Copii şi adolescenţiProprietățile farmacocinetice ale candesartanului au fost evaluate la copii hipertensivi cu vârsta de 1 până la <6 ani și 6 până la <17 ani în două studii de farmacocinetică cu doză unică.La copii cu vârste cuprinse între 1 până la <6 ani, 10 copii cu greutatea de 10 până la <25 kg au primit o singură doză de 0,2 mg/kg, suspensie orală. Nu a fost nici o corelație între Cmax şi ASC cu vârsta sau greutatea. Nu au fost colectate date de clearance; prin urmare, nu este cunoscută posibilitatea unei corelații între clearance și greutate/vârstă la această populație.La copiii cu vârsta cuprinsă între 6 până la <17 ani, 22 de copii au primit o doză unică de un comprimat de 16 mg. Nu a fost nici o corelație între Cmax şi ASC cu vârsta. Cu toate acestea greutatea pare să fie semnificativ corelată cu Cmax (p = 0,012) și AUC (p = 0,011). Nu au fost colectate date de clearance, prin urmare, nu este cunoscută posibilitatea unei corelații între clearance- ul și greutatea/vârsta la această populație.Copii> 6 ani au avut o expunere similară cu cea de la adulți, administrându-se aceeași doză. Farmacocinetica candesartanului cilexetil nu a fost investigată la copii și adolescenți cu vârsta <1 an.Date preclinice de siguranţăNu a existat nicio dovadă de toxicitate de organ ţintă sau de toxicitate sistemică anormală la dozele utilizate în clinică.În studiile preclinice de siguranţă, candesartanul a avut efecte asupra rinichilor şi parametrilor eritrocitari la doze mari la şoareci, şobolani, câini şi maimuţe. Candesartanul a provocat o scădere a parametrilor eritrocitari (număr de eritrocite, hemoglobină, hematocrit).Efectele asupra rinichilor (cum sunt nefrita interstiţială, distensia tubulară, tubuli bazofilici; concentraţii plasmatice crescute de uree şi creatinină) au fost induse de candesartan, putându-se datora efectului hipotensiv care duce la modificări ale perfuziei renale.În plus, candesartanul a indus hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare. Aceste modificări au fost considerate ca fiind provocate de acţiunea farmacologică a candesartanului.Pentru dozele terapeutice de candesartan administrate la om, hiperplazia/hipertrofia celulelor juxtaglomerulare renale nu pare să fie semnificativă.În studiile preclinice la şobolani normotensivi nou-născuţi și tineri, candesartan a determinat o reducere a greutății corporale și a greutăţii inimii. Ca şi la animalele adulte, aceste efecte sunt considerate a fi rezultatul acțiunii farmacologice a candesartanului. La cea mai mică doză de 10 mg/kg expunerea la candesartan a fost între 12 și 78 de ori faţă de nivelurile găsite la copii cu vârsta cuprinsă între 1 și <6 care au primit candesartan cilexetil la o doză de 0,2 mg / kg și 7-54 ori faţă de cele găsite la copii cu vârsta 6 până la <17 care au primit candesartan cilexetil în doză de 16 mg. Deoarece nu a fost identificat un nivel fără efecte observate în aceste studii, nu este cunoscută marja de siguranță pentru efectele asupra greutății inimii și relevanța clinică a acestei constatări.Sistemul renină-angiotensină-aldosteron joaca un rol critic în dezvoltarea rinichilor in utero. Blocada sistemului renină-angiotensină-aldosteron s-a dovedit că duce la dezvoltarea anormală a rinichilor la şoareci foarte mici. Administrarea de medicamente care acţionează direct asupra sistemului renină- angiotensină-aldosteron poate modifica dezvoltarea renală normală. Prin urmare, copiii cu vârsta sub 1 an nu trebuie să primească candesartan .S-a observat fetotoxicitate în stadiile tardive ale sarcinii.Datele din testele de mutagenitate in vivo şi in vivo indică faptul că candesartanul nu va exercita activitate mutagenă sau clastogenă în cazul utilizării clinice.Nu a existat nicio dovadă de carcinogenitate. TERAPIA S.A.