LEVEMIR FLEXPEN 100UI/ML SOL INJ CTX5 PEN NOVO NORDISK

Comandă LEVEMIR FLEXPEN 100UI/ML SOL INJ CTX5 PEN NOVO NORDISK de la Farmacie Ieftina.

Profită reduceri și preț mic la LEVEMIR FLEXPEN 100UI/ML SOL INJ CTX5 PEN NOVO NORDISK, numai la Farmacie Ieftina.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUILevemir FlexPen 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut.2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂLevemir FlexPen/Levemir InnoLet/Levemir FlexTouch1 ml soluţie conţine insulină detemir* 100 unităţi (echivalent la 14,2 mg). 1 stilou injector preumplut conţine 3 ml echivalent cu 300 unităţi. *Insulina detemir este produsă pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.3. FORMA FARMACEUTICĂSoluţie injectabilăSoluţia este limpede, incoloră și apoasă.4. DATE CLINICE4.1 Indicaţii terapeuticeLevemir este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 1 an şi peste. 4.2 Doze şi mod de administrareDozePotenţa analogilor de insulină, incluzând insulina detemir, este exprimată în unităţi, în timp ce potenţa insulinei umane este exprimată în unităţi internaţionale. O unitate de insulină detemir corespunde la o unitate internaţională de insulină umană.Levemir poate fi utilizat în monoterapie ca insulină bazală sau în combinaţie cu o insulină bolus. De asemenea, poate fi utilizat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale şi/sau agonişti de receptor GLP-1. În situaţiile în care Levemir este administrat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale sau este adăugat la agonişti de receptor GLP-1, se recomandă ca Levemir să fie administrat o dată pe zi, iniţial într-o doză de 0,1 – 0,2 unităţi/kg sau de 10 unităţi la pacienţi adulţi. Doza de Levemir trebuie ajustată în concordanţă cu necesităţile pacientului. În situaţiile în care agonistul de receptor GLP-1 este adăugat la Levemir, se recomandă reducerea dozei de Levemir cu 20% pentru a minimiza riscul de hipoglicemie. Ulterior dozele se vor ajusta individual. Pentru ajustarea individuală a dozelor se recomandă următoarele două scheme de titrare a dozelor pentru adulţi. Ghid de ajustare a dozelor pentru adulţi cu diabet tip 2:Valorile medii GPAD* în condiţii de repaus alimentar Ajustarea dozei de Levemir > 10,0 mmol/l (180 mg/dl) + 8 unităţi9,1-10,0 mmol/l (163–180 mg/dl) + 6 unităţi8,1-9,0 mmol/l (145–162 mg/dl) + 4 unităţi7,1-8,0 mmol/l (127–144 mg/dl) + 2 unităţi6,1-7,0 mmol/l (109–126 mg/dl) + 2 unităţi4,1-6,0 mmol/l (73–108 mg/dl) Fără modificarea dozei (la țintă) În cazul unei singure măsurători a GPAD 3,1-4,0 mmol/l (56–72 mg/dl) – 2 unităţi 6,1 mmol/l (> 110 mg/dl) + 3 unităţi 4,4–6,1 mmol/l (80–110 mg/dl) Fără modificarea dozei (la ţintă) < 4,4 mmol/l (< 80 mg/dl) - 3 unităţi* Glucoza plasmatică auto-determinatăCând se utilizează ca parte a unei terapii insulinice de tip bazal-bolus, Levemir trebuie administrat o dată sau de două ori pe zi, în concordanţă cu necesităţile pacientului. Doza de Levemir trebuie ajustată individual. Ajustarea dozei poate fi necesară dacă pacienţii depun efort fizic intens, îşi modifică dieta sau în timpul bolilor asociate. La ajustarea dozei în scopul îmbunătăţirii controlului glicemiei, pacienții sunt sfătuiţi să fie atenţi la semnele de hipoglicemie. Grupuri speciale de pacienţiPacienţi vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani)Levemir poate fi administrat la pacienţi vârstnici. La pacienţii vârstnici, monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi dozele de Levemir ajustate în funcţie de necesităţile individuale. Insuficienţă renală şi hepaticăInsuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi dozele de Levemir ajustate în funcţie de necesităţile individuale. Copii şi adolescenţiLevemir poate fi folosit la adolescenţi şi copii cu vârsta de la 1 an (vezi pct. 5.1). La schimbarea de la insulină bazală la Levemir, scăderea dozei de insulină bazală şi bolus trebuie ajustată în funcție de necesităţile individuale pentru a minimiza riscul de hipoglicemie (vezi pct.4.4). La copii şi adolescenţi, monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi dozele de Levemir ajustate în funcţie de necesităţile individuale. Siguranţa şi eficacitatea Levemir la copii cu vârsta sub 1 an nu au fost stabilite.Nu sunt date disponibile.Trecerea de la alte medicamente care conţin insulinăÎn cazul în care se face trecerea de la alte medicamente care conţin insulină cu acţiune intermediară sau prelungită, poate fi necesară ajustarea dozei şi a momentului administrării (vezi pct. 4.4). Monitorizarea atentă a glicemiei este recomandată în timpul transferului şi în timpul primelor săptămâni după aceasta (vezi pct. 4.4). Poate fi necesară ajustarea tratamentului antidiabetic concomitent (doza şi/sau momentul administrării antidiabeticelor orale sau a insulinelor cu acţiune scurtă/rapidă asociate). Mod de administrareLevemir este un analog de insulină cu acţiune prelungită, utilizat ca insulină bazală. Levemir se administrează doar subcutanat. Levemir nu trebuie administrat intravenos, deoarece poate determina hipoglicemie severă. Administrarea intramusculară trebuie de asemenea, evitată. Levemir nu trebuie utilizat în pompele de perfuzare a insulinei. Levemir se administrează subcutanat prin injectare în peretele abdominal, coapsă, partea superioară a braţului, regiunea deltoidiană sau regiunea gluteală. Locurile de injectare trebuie întotdeauna schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a reduce riscul de lipodistrofie. Durata de acţiune variază în funcţie de doză, locul de injectare, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul activităţii fizice. Injecţia poate fi administrată oricând în timpul zilei, dar la aceeaşi oră în fiecare zi. La pacienţii care necesită două administrări pe zi pentru optimizarea controlului glicemic, doza de seară poate fi administrată seara sau la culcare. Pentru instrucţiuni detaliate privind utilizarea, consultaţi prospectul.Levemir PenfillAdministrarea cu un dispozitiv de eliberare a insulineiLevemir Penfill este recomandat pentru a fi utilizat cu dispozitivele Novo Nordisk de administrare a insulinei şi cu acele NovoFine sau NovoTwist. Levemir Penfill este indicat doar pentru injectare subcutanată cu stilou injector (pen) reutilizabil. Dacă este necesară administrarea printr-o seringă, trebuie utilizat un flacon. Levemir FlexPenAdministrare cu FlexPenLevemir FlexPen este un stilou injector preumplut (cu cod de culoare) recomandat pentru a fi utilizat cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist, cu lungime de până la 8 mm. FlexPen eliberează între 1 şi 60 de unităţi, în trepte de câte 1 unitate. Levemir FlexPen este indicat doar pentru injectare subcutanată. Dacă este necesară administrarea printr-o seringă, trebuie utilizat un flacon. Levemir InnoLetAdministrarea cu InnoLetLevemir InnoLet este un stilou injector preumplut recomandat pentru a fi utilizat cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist, cu lungime de până la 8 mm. InnoLet eliberează între 1 şi 50 de unităţi, în trepte de câte 1 unitate. Levemir InnoLet este indicat doar pentru injectare subcutanată. Dacă este necesară administrarea printr-o seringă, trebuie utilizat un flacon.Levemir FlexTouchAdministrarea cu FlexTouchLevemir FlexTouch este un stilou injector preumplut (cu cod de culoare) recomandat pentru a fi utilizat cu acele de unică folosinţă NovoFine sau NovoTwist, cu lungime de până la 8 mm. FlexTouch eliberează între 1 şi 80 de unităţi, în trepte de câte 1 unitate. Levemir FlexTouch este indicat doar pentru injectare subcutanată. Dacă este necesară administrarea printr-o seringă, trebuie utilizat un flacon. 4.3 ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareÎnaintea călătoriilor în zone cu fus orar diferit, pacientul trebuie să ceară sfatul medicului deoarece aceasta poate însemna faptul că pacientul va trebui să îşi administreze insulina şi să consume alimente la ore diferite. HiperglicemieFolosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului, în special în cazul diabetului zaharat de tip 1, poate duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică. De obicei, primele simptome de hiperglicemie apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului, precum şi respiraţie cu miros de acetonă. În diabetul zaharat de tip 1, evenimente hiperglicemice netratate duc în cele din urmă la cetoacidoză diabetică, potenţial letală. HipoglicemieOmiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens neplanificat poate să ducă la hipoglicemie.La copii se recomandă precauţie la ajustarea dozelor de insulină (în special în cazul tratamentelor bazal-bolus) în funcție de mese și de activităţil fizice pentru a minimiza riscul de hipoglicemie.Dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesar poate să apară hipoglicemia. În caz de hipoglicemie sau dacă hipoglicemia este suspectată, Levemir nu trebuie să fie injectat. După stabilizarea glicemiei pacientului, se va lua în considerare ajustarea dozei (vezi pct. 4.8 şi 4.9). Pacienţii, la care controlul glicemiei este net îmbunătăţit, de exemplu prin tratament intensiv cu insulină, pot prezenta o modificare a simptomelor obişnuite de avertizare ale hipoglicemiei şi trebuie sfătuiţi în acest sens. De obicei, la pacienţii cu diabet zaharat care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele de avertizare pot să dispară. Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi afecţiunile febrile, cresc, de obicei, necesarul de insulină al pacientului. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină. Când pacienţii sunt transferaţi între diferitele tipuri de insulină, simptomele precoce de hipoglicemie se pot modifica sau pot deveni mai puţin pronunţate faţă de cele care au apărut în timpul tratamentului cu insulina anterioară. Trecerea de la alte medicamente care conţin insulinăTrecerea pacienţilor pe un alt tip sau marcă de insulină trebuie efectuată numai sub supraveghere medicală strictă. Modificări ale concentraţiei, mărcii (fabricantul), tipului, originii (insulină animală, insulină umană sau analog de insulină) şi/sau metodei de fabricaţie (ADNr faţă de insulina de provenienţă animală) pot face necesară modificarea dozei. La pacienţii transferaţi de la un alt tip de insulină pe Levemir, poate fi necesară modificarea dozelor faţă de insulina pe care o utilizau în mod obişnuit. Dacă este necesară ajustarea dozei, aceasta poate surveni de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament. Reacţii la locul de injectareCa în orice tratament cu insulină, pot apărea reacţii la locul de injectare, care includ durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză, tumefacţie şi prurit. Schimbarea continuă prin rotaţie a locurilor de injectare în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice poate ajuta la reducerea sau prevenirea acestor reacţii. De regulă, aceste reacţii dispar pe parcursul câtorva zile, până la câteva săptămâni. În cazuri rare, reacţiile la locul de injectare pot necesita întreruperea administrării Levemir. HipoalbuminemieExistă puţine date referitoare la pacienţi cu hipoalbuminemie severă. Se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienţi. Asocierea Levemir cu pioglitazonaAu fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Levemir. Dacă se utilizează această asociere, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor cardiace. Evitarea confuziilor accidentale/erorilor legate de medicamentePacienţii trebuie instruiţi să verifice întotdeauna eticheta insulinei înainte de fiecare injecţie pentru a evita confuziile accidentale dintre Levemir ṣi alte produse care conţin insulină. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiuneSe cunoaşte că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.Următoarele medicamente pot reduce necesarul de insulină al pacientului:Antidiabetice orale, agonişti de receptor GLP-1, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide. Următoarele medicamente pot creşte necesarul de insulină al pacientului:Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol. Medicamentele beta-blocante pot masca simptomele hipoglicemiei.Octreotida/lanreotida pot fie să crească, fie să reducă necesarul de insulină.Alcoolul etilic poate intensifica sau reduce efectul insulinei de scădere a glicemiei. 4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptareaSarcinaTratamentul cu Levemir poate fi luat în considerare în timpul sarcinii, dar trebuie evaluat orice potenţial beneficiu comparativ cu posibilitatea creșterii riscului unui rezultat nedorit al sarcinii. În general, controlul intensificat al glicemiei şi monitorizarea gravidelor cu diabet zaharat sunt recomandate în timpul sarcinii şi în perioada de concepţie. De regulă, necesarul de insulină scade în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în al doilea şi al treilea trimestru. După naştere, de insulină revine rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină.Într-un studiu clinic controlat, randomizat, deschis, la gravide cu diabet zaharat tip 1 (n=310), acestora li s-a administrat Levemir în regim bazal-bolus (n=152) sau insulină NPH (n=158) ca insulină bazală,ambele în combinaţie cu NovoRapid. Criteriul principal al acestui studiu a fost să evalueze efectulLevemir de reglare a glicemiei la gravidele cu diabet zaharat (vezi pct. 5.1).Frecvenţele totale ale reacţiilor adverse materne au fost similare pentru grupurile cu Levemir sau insulină NPH; totuși, din punct de vedere numeric, s-a observat o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse grave la mame (61 (40%) faţă de 49 (31%)) și la nou-născuţi (36 (24%) faţă de 32 (20%)) în grupul tratat cu Levemir faţă de insulina NPH. Numărul de nou-născuţi vii ai femeilor care au rămas gravide după randomizare a fost de 50 (83%) pentru Levemir și de 55 (89%) pentru NPH. Frecvenţa malformaţiilor congenitale a fost de 4 (5%) pentru Levemir și de 11 (7%) pentru NPH cu 3 (4%) malformaţii majore pentru Levemir și 3 (2%) pentru NPH.Datele obţinute de la 250 femei gravide care au fost expuse la Levemir, după punerea pe piaţă a medicamentului, nu au arătat reacţii adverse generate de insulina detemir asupra sarcinii și nici malformaţii sau toxicitate fetală/neonatală cauzate de insulina detemir.Studiile la animale nu au indicat toxicitate reproductivă (vezi pct 5.3).AlăptareaNu se cunoaște dacă insulina detemir se excretă în laptele uman. Nu sunt anticipate efecte metabolice ale insulinei detemir pentru nou-născuţi/copii alăptaţi deoarece insulina detemir este o peptidă care se transformă în aminoacizi în tractul gastrointestinal uman.Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.FertilitateaStudiile la animale nu au evidenţiat efecte adverse asupra fertilităţii.4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilajeCapacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului poate fi afectată ca urmare a hipoglicemiei.Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule, mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei de intensitate mică sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor trebuie reconsiderată.4.8 Reacţii adverseRezumatul profilului de siguranţăReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Levemir sunt, în principal, datorate efectului farmacologic al insulinei. În general, procentul pacienţilor trataţi cu Levemir la care se anticipează să apară reacţii adverse la medicament este estimat la 12%.Hipoglicemia este reacţia adversă cel mai frecvent raportată, vezi pct. 4.8, Descrierea reacţiilor adverse selectate.Din studiile clinice efectuate se cunoaşte că hipoglicemia majoră - definită ca hipoglicemia care necesită tratament asistat - apare la aproximativ 6% dintre pacienţii trataţi cu Levemir.Reacţiile la locul de injectare sunt observate mai frecvent în timpul tratamentului cu Levemir faţă de tratamentul cu insulină umană. Aceste reacţii includ durere, eritem, urticarie, inflamaţie, echimoză,tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Majoritatea reacţiilor la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică în general dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.La iniţierea tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de refracţie şi edeme; aceste reacţii sunt, de regulă, tranzitorii. Îmbunătăţirea rapidă a controlului glicemic se poate asocia cu neuropatie acută dureroasă, care este, de regulă, reversibilă. Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.Lista tabelară a reacţiilor adverseReacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ˂ 1/100); rare (≥ 1/10000 şi ˂ 1/1000); foarte rare (˂1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).Tulburări ale sistemuluiimunitarMai puţin frecvente – Reacţii alergice, potenţiale reacţii alergice, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, erupţii*Foarte rare – Reacţii anafilactice*Tulburări metabolice şi de nutriţieFoarte frecvente – Hipoglicemie*Tulburări ale sistemului nervos Rare – Neuropatie periferică (neuropatie dureroasă)Tulburări oculare Mai puţin frecvente – Tulburări de refracţieMai puţin frecvente – Retinopatie diabeticăAfecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin frecvente – Lipodistrofie*Tulburări generale şi la nivelullocului de administrareFrecvente – reacţii la nivelul locului de administrareMai puţin frecvente – Edem* vezi pct. 4.8, Descrierea reacţiilor adverse selectateDescrierea reacţiilor adverse selectateReacţii alergice, potenţiale reacţii alergice, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie, erupţiiReacţiile alergice, potenţialele reacţii alergice, urticaria, erupţia cutanată tranzitorie şi erupţiile sunt mai puţin frecvente atunci când Levemir este utilizat în regimul bolus-bazal. Cu toate acestea, dacă se utilizează în asociere cu antidiabetice orale, trei studii clinice au evidenţiat apariţia frecventă (au fost observate 2,2% reacţii alergice şi potenţiale reacţii alergice).Reacţii anafilacticeApariţia reacţiilor de hipersensibilitate generalizată (incluzând erupţie cutanată tranzitorie generalizată, prurit, transpiraţii, tulburări gastro-intestinale, angioedem, dificultăţi la respiraţie, palpitaţii şi hipotensiune arterială) este foarte rară, dar poate pune viaţa în pericol.HipoglicemiaHipoglicemia este cel mai frecvent raportată reacţie adversă. Poate surveni dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină. Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.LipodistrofieLipodistrofia (include lipohipertrofia, lipoatrofia) poate apărea la locul de injectare. Rotaţia continuă a locului de injectare în cadrul aceleiaşi zone anatomice reduce riscul de apariţie a acestor reacţii.Copii şi adolescenţiFrecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii şi adolescenţi, analizată pe baza datelor obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului şi din studiile clinice efectuate, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa din populaţia generală cu diabet.Alte grupe speciale de pacienţiFrecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la pacienţii vârstnici şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, analizată pe baza datelor obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului şi din studiile clinice efectuate, nu au prezentat diferenţe faţă de experienţa extinsă din populaţia generală.Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, așa cum este menţionat în Anexa V.4.9 SupradozajUn anumit supradozaj de insulină nu poate fi definit, totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape succesive, dacă sunt administrate doze prea mari faţă de necesarul pacientului:• Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet zaharat să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin zahăr.• Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul devine inconştient, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5 până la 1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personal medical. Glucoza trebuie administrată intravenos dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10 până la 15 minute. După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi. NOVO NORDISK